“Ionel, câți ani are tatăl tău?”,

–8 ani, vine răspunsul.

Profesorul insistă și cere o explicație. Ionel răspunde dezarmant:

-Tata nu era tată înainte ca eu să fiu.”

(Viral social media adaptat din școlile americane)

Sunt multe culturi care încep să calculeze vârsta copilului începând cu primul moment în care acesta a apărut în sufletul sau mintea părinților. Pentru mine, a avea un copil nu m-a calificat în mod miraculos la “tăticie”, ba dimpotrivă. Am devenit treptat conștient de multitudinea de lacune, la fel de treptat m-am pus și pe treabă. În fapt, până și această conștientizare a sosit ambalată în simțirea partenerului meu de viață, a soției mele dragi și iubite .
Ne pregăteam de sosirea fetiței destul de “statistic”, eu făcând doar aranjamente de ordin pragmatic… până când soția a simțit altceva… Curiozitatea ei naturală și atracția către spiritual ne-au deschis un alt drum.

“Tăticia” de acum i se datorează în foarte mare parte și pentru asta îi mulțumesc mereu. Restul a fost îmbrăcat în dorința ce s-a înfiripat pe măsură ce zâna noastră mică își deschidea ochii tot mai largi către viața ce o cuprindea cu brațe iubitoare. Așa am ajuns la tot felul cursuri, am început să citesc tot felul de cărți și să particip la diverse activități ce au ca numitor comun “parinteala”, doar că văzută altfel.

Cuvintele ce se aștern în acest blog nu sunt născute din dorința de a-i învață pe alții altceva, ci din dorința de a împărtăși, de a reflecta asupra experienței umane, atât de bogate în trăiri și evenimente. Cu o oarecare tristețe, am observat cum “taticia” mea este oarecum izolată ca experiență. Deseori, mă regăsesc a fi singurul tătic pe locul de joacă, în parc, metrou sau autobuz… Mamele mă privesc cu un mix de priviri ce încep de la curiozitate și se extind în toate direcțiile. Între timp, m-am obișnuit, la fel cum m-am obișnuit și cu părinți ce o recunosc pe junioară și pe care eu îi privesc circumspect, căci nu îi regăsesc în memorie… dar cum suntem doi, de cele multe ori Sara este doar la intersecția “timpului special” :)…

Ce veți găsi aici sunt doar conexiuni dintre diverse puncte , alteori doar intersecții iar de cele multe ori, sper eu, joaca…copiii noștri ne aduc aminte cum se face asta.
Luați cu voi doar ce place și nu mă credeți doar pe cuvânt