Pentru neofitul din mine în ale stomatologiei, dinții au reprezentat, mai toată viața mea, o zonă care genera temeri și durere fizică, asta pentru că nu am știut multă vreme să îi apreciez. Și consecințele s-au făcut vizibile în timp, atât mental cât și fizic. Dar nu despre mine vă voi vorbi astăzi, deși istoricul părinților se poate transmite copiilor prin diverse căi.

Pe lângă formarea să medicală în acest domeniu, Gabriela a căutat să afle cât mai multe informații despre cauza și tratamentul cariilor dentare și din alte surse decât cele alopate. La un moment dat va reveni și ea cu un articol pe subiect, de această dată cu vocea specialistului.

Aparențele estetice ale dinților pot uneori să transmită informații eronate audienței voluntare sau involuntare. Se pare că mai este cale de parcurs până când noi, oamenii, ne vom opri din aruncatul cu sfaturi puerile și inutile. Mult prea des mă întâlnesc cu această “norma” a sfaturilor inutile ce își au sorgintea, cel mai des, în experiențele altora. Până la urmă pot depăși și astfel de momente însă de multe ori se consumă energie inutilă pe subiecte ce sunt cel mai des necunoscute profunde.

Pe la vreo 2 ani și ceva ai Sarei dințișorii ei au început să dezvolte o ușoară demineralizare. Cauzele pot fi multiple, însă nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre aventura noastră pe calea soluțiilor în tratarea lor. Pentru mine, așa cum spuneam anterior, dinții au fost mai degrabă sursă de teamă, deci este lesne de înțeles că cel mai des am apelat la expertul familiei, pentru a înțelege ceea ce se întâmplă.

Gabriela, după o îndelungă chibzuire a decis că, odată ce împlinește 3 ani, un dinte al Sarei să fie tratat. Am pregătit cu calm, răbdare și multe explicații terenul cu ceva timp înainte. Acasă avem un craniu uman din plastic, cu dinți, creier și ochi, o oglindă dentară și pe mamă și tata drept pacienți. Sara verifică dinții noștri, făcând manevre învățate de la mama. În felul acesta învață despre ce va fi să fie. Gabriela pregătește un articol mai amplu pe subiect căci conține lecții importante pentru fiecare părinte.

Frica noastră față de dentist se naște fie din experiențe neplăcute din trecut, fie din construcții mentale…Sara nu are frică și nici construcții mentale despre stomatologie, așa că este datoria noastră să nu i le producem. Facem asta prin tratarea subiectului cu naturalețe, deschidere și adaptarea informației în funcție de vârsta ei. Nu mințim, nu colorăm adevărul, dar creăm povești explicative despre ceea ce se întâmplă. Nu ratăm ocazia de a ilustra că lipsa spălatului pe dinți nu ajută la situație, dar nici nu dramatizăm. Până la urmă, tratarea Sarei drept egalul nostru ne ajută pe toți trei.

Nu se produc miracole, dar se produce înțelegere și respect reciproc. Nu trebuie să ne grăbim dacă nu este cazul, oricum șanse sunt să ne aflăm în față unui fapt împlinit. Așa cum va spuneam anterior, Gabriela va reveni cu un articol util, pentru cei ce traversează situații similare.

Cu iubire și conexiune facem totul în trei. Sara, dar mai mult noi învățam în fiecare zi. Am întrebat-o pe Sara cum a fost la dentist și concluzia ei a fost că i-a plăcut, până la etajul 1, unde s-a jucat în sala de așteptare…căci la doi a avut loc tratamentul. 🙂 Dar este dornică de a merge și a treia oară, înțelegând că e nevoie de o răbdare și mai îndelungată pentru punerea „plastilinei definitive”.