Dragi părinți – NU – ca termen nu există, el nu poartă sens în nicio comunicare cu copiii de până la o anumită vârstă.

Voi scrie mai amplu despre asta citând din cele descoperite de mine pe poteca evoluției mele de părinte.
Până atunci, am pregătit mai jos oleacă de hrană pentru gânduri. Ce urmează sunt doar câteva fraze, aparent inocente, ce trec pe lângă noi adulții fără să creeze vreo nevoie de analiză. “Pâna la urmă așa am fost crescuți și noi și uite ce bine suntem cu toții”. Nu aparțin unui singur părinte și acolo unde frazele sunt adresate aceluiași copil, paragraful semnalizează această. Numele au fost schimbate.

Cuvintele de mai jos nu sunt acuze, ele sunt doar observații a ceea ce se întâmplă de fapt cu noi, copiii noștri dar și in jurul nostru. Sper să ne dea constant de simțit căci această înseamnă să ne apropiem de noi înșine și de copilul pe care intenționam să îl îngrijim:

-Nu ai voie acolo!

-Ești în fustiță, păi e frumos?

-Nu, ăla e nisip, trebuie să te spăl pe urmă.

-Cati, nu auzi? Plecăm, eu m-am plictisit (bunica), Cati se întoarce și strecoară un Pa timid.

Daria se urcă încet, negociind cu grijă fiecare gest, fiecare schimbare de greutate…reușește și începe să se împingă…cade, evaluează situația și se avântă în aceeași dorința de explorare…mama intervine brusc: – Asta nu, ai căzut suficient! Îi ia tricicleta și se îndepărtează. Daria privește…

-Vrei acolo? Nu se poate, ești prea mică.

-Vrei sa te sui acolo? Ai să vezi că nu se poate.

-Nu se poate mamă, ești invers, nu se poate.

-Cam mare pentru tine asta, hai că te țin eu.

-De ce nu te ridici singur? Ești mare acum. (copilul are 14 luni, este ezitant și cere sprijin)

-Avem simțul proprietății noi dar suntem generoși (copilul are 12 luni)

-Nu așa ne jucăm, vrei să îți iau jucăria?

-Unde ai învățat să te porți așa? Este o fetiță lângă tine, nu vezi? (băiețelul are 11 luni)

– Ce ai mă, da’ ce ești lașă? (copilul are 16 luni)

10 minute de observare a adulților din zona de joaca a parcului Lia Manoliu.

Recunosc, în acest timp atenția mea nu fost 100% orientată către propriul meu copil.