HaiHuiInTaticie

Etichetă: Aha Parenting

  • Mihai Gruia, un tată artist

    Întreaga viață a blogului a plecat de la premisa că viața tatălui și prezența lui sunt cruciale în viața copilului, precum și de la ideea că rolul tatălui are nevoie de vizibilitate.

    Nu mi-am pus problema “feminizarii” rolului de tata, ci mai degrabă mi-am dorit să ilustrez faptic ce înseamnă prezența tatălui în viața copilului, rolul și contribuția sa, dincolo de mesajele “traditionale”. Am încercat astfel să încropesc o înțelegere multi-dimensională a tatălui și am abordat în multe din articolele precedente manifestările și rezultatele prezenței alături de copil.
    Evident nu sunt singurul tata și nici “taticia” nu este o descoperire colosală, totuși, cred că reflectând asupra modului în care privim ce înseamnă să fii tata, putem să înțelegem cum evoluăm noi că societate. Așa că, pe lângă propriul meu discurs, m-am hotărât să invit și vocea altor tați, locali și internaționali, pentru a descoperi împreună ce înseamnă de fapt să fii tata.

    Astăzi, sunt bucuros să vi-l prezint pe Mihai Gruia (http://mihaigruia.com/) . Un tată cunoscut de mulți dintre voi, care a avut răbdarea și timpul să îmi răspundă la câteva întrebări. Iar pentru asta îi sunt recunoscător. Mihai este un artist, pagina sa de media este însă și o fereastră în viața lui personală (https://www.facebook.com/mihaigruiaofficialpage/ ), o fereastră care vorbește dincolo de cuvinte despre familie și despre el că tată.

    Dincolo de dezvăluirile personale, deja prezente online, am avut dorința să îi adresez câteva întrebări care să ne ajute să înțelegem ce înseamnă pentru el rolul de tată.

    1) Ce înseamnă pentru tine să fii tată?
    Este un sentiment unic pe care nu-l conștientizam înainte să devin tată.

    2) Cum se schimbă „viața” atunci când conștientizarea sosirii copilului te prinde din urmă?

    Totul se schimbă după ce esti părinte. În primul rând tot timpul liber atât cât este el, îl aloci copiilor, cât sunt mici mai mult ca sigur că ți s-au dus și orele de somn:)). În plus, la mine cel puțin, cea mai mare schimbare este acel sentiment patern, pe care l-am simțit cum s-a dezvoltat imediat după ce am devenit tată; simt nevoia să fiu lângă fetele mele să le cresc, să nu le lipsească nimic, să le protejez, să le învăț.

    3) Ce se potrivește din „tradiția” părintească și ce nu?

    Eu de obicei nu mă ghidez după tipare în viață. Ascult pe cei cu mai multă experiență și-mi extrag ce mi se pare că este bine din punctul meu de vedere.

    4) Cum te-ai pregătit?

    Ca orice familie, am pregătit camera, hăinuțe etc.

    5) Cât timp petreci tu cu copilul tău și cu ce îl ocupați?

    Din păcate acesta este un lucru pe care mi-aș dori să-l pot schimba, dar deocamdată nu pot. Petrec destul de puțin timp cu ele, ocupat fiind precum mulți tineri din zilele noastre. Eu muncesc foarte mult, mă trezesc dimineața la 7, le duc la grădiniță și mă întorc cam pe la 21, le mai prind o oră, maxim 2 până se bagă la somn. În weekenduri, dacă nu sunt plecat la concerte, recuperăm!

    6) Cât de importantă este pentru tine participarea tatălui în viața copilului?

    Extrem de importantă. Esențială.

    7) Care este cea mai pregnantă contribuție a copilului la viața ta?

    Cu siguranță apariția lor.

    8) Care este cea mai pregnantă contribuție a ta la viața copilului?

    Asta o să vedem în viitor. Cred că este prea devreme pentru un răspuns. Deocamdată nu fac nimic ieșit din comun decât să le ofer o creștere în condiții normale pe care le face orice părinte.

    9) Viața de familie,ce înseamnă ea pentru tine și pentru familie?

    Eu sunt un familist convins, de aceea sunt căsătorit de 10 ani și am o relație de 14 ani cu soția. Copiii sunt totul pentru noi.

    10) Cum decideți tu, soția și copilul, ce urmează pentru voi?

    Cred că așa cum o face orice famile, prin discuții în care analizăm și decidem ce credem noi că este mai bine pentru noi și familia noastră.

    Mulțumesc Mihai, îți doresc o hoinăreală veselă în ale tăticiei.

  • Am devenit „Brasonevi”

    Nu am mai scris din luna mai și este foarte probabil ca orice părinte să înțeleagă de ce. Da, există variațiuni în agendă fiecăruia și fiecare dintre noi (părinții sau adulții în general) ne exprimăm o formă minimă a libertăților prin „mistica agendă personală”. Pentru noi trei, libertatea nu s-a exprimat cu mult diferit, așa că, pe lângă un proces de adaptare în grija părintească ce evoluează odată cu Sara, am făcut și oleacă de alegeri ce s-au concretizat în octombrie prin mutarea noastră la Brașov.

    Iată-ne deci la un nou început, de astă dată un capitol, căci povestea este deja în curs de derulare. A trecut vara cu aventurile ei, Sara a mai crescut și odată cu asta a crescut și vocabularul. Citeam undeva că fetele de 4 ani adreseaza o întrebare la fiecare un minut și 56 de secunde…așa că vă imaginați cam cum se umple paharul timpului. Pentru că am tresărit oleacă la lectura acestui studiu englez, am realizat brusc și nevoia constanta de a mă updata la conținutul și viteza răspunsurilor. Încercarea fiind mai degrabă focusată pe a separa faptele de ficțiune (de cele mai multe ori izvorâte în dorința de a „câștiga timp”) și de a nu repeta micile erori de mistificare livrate nouă pe când eram copii.

    Așa că iată-mă reîntors în lumea cuvintelor ce descriu copilăria. Vara fuse scurtă și colorată, iar acum, odată așezați pe noul nostru curs, continuăm pe calea familiei încercând să acoperim nevoile fiecăruia dintre noi. Pentru Sara această înseamnă o nouă grădiniță, un nou ritm, noi prieteni, noi aventuri. Pentru adulții responsabili înseamnă o plăcută încetinire a unei vieți care nu ar trebui să presupună doar vacarmul urban și agitația aferentă.

    La revedere București, acum devenim „brasonevi”, după spusele Sarei pe când avea 3 ani. 🙂

  • Intersecții: prezența

    Calea mea către prezența se datorează unei intersecții, a doua ca importanță. A fost creata de intersecția cu Gabriela, soția mea și dorința sa puternică de a evolua.

    Mulțumesc Gabriela.

    Prin ea am ajuns la Eckhart Tolle, pe care astfel l-am descoperit în primele zile ale relației noastre, mai intai prin carțile sale, mai apoi prin participarea la conferintele si „retreat-urile” organizate de el.

    Prezența, ce înseamnă asta?

    Știți conversațiile acelea neinvitate care au loc mental?
    Ei bine, tu nu ești aceste conversații.
    Ce vreau să spun este că nu tu ai invitat discuțiile să aibă loc.  Ele doar se întâmplă și, dacă nu ești atent, te trezești în centrul poveștilor care reflectă fie fricile, fie dorințele, de multe ori materiale.  Dar le poți opri, probabil că mentalul va fi încă ocupat o vreme de aceste voci, dar, dacă nu te implici în acest monolog interior, sigur se vor estompa.

    Când te prind în capcana lor doar observă că te-au prins, fii blând cu tine și dă voie atenției tale să se întoarcă către ceea ce este important. Ceea ce este undeva în preajma ta, te privește admirativ și învață de la ține. Nu numai prin ceea ce îi spui, dar mai ales prin ceea ce alegi să faci.
    Fii conștient de conexiunea ta cu copilul de lângă tine, simte bucuria ce aleargă între voi doi, ce trece de la unul la altul.
    Copiii au nevoie ca noi, părinții, să fim cu ei, așa că orice monolog urgent în „mansardă” nu este cu adevărat important, deci revino alături de copil.
    Copiii trăiesc în aici și acum, la ei încă nu este zgomot. Sara are trei ani și la ea limbajulul emoțional este cheia, căci este singurul pe care îl poate cunoaște acum.

    Remarc, pe măsură ce Sara este tot mai independentă și preocupată să crească, cum că această conexiune este extrem de valoroasă și pentru mine.
    La un anumit moment voi simți să fotografiez, să scriu cu lumina. Și pentru voi ar fi bine să fie la fel. Păstrați conexiunea cu prezența și cu copilul de lângă voi. Pentru mine, din această intersecție s-a născut “momentul decisiv” de care vorbește Cartier Bresson.

    Nu vă criticați prea tare rezultatele, cel mai important rezultat vine din faptul că privind fotografia vă veți aminti ceea ce simțeați în acel moment, și aceasta pentru că erați prezenți și conștienți de prezența voastră.
    Acel faimos Aici și Acum este că un fel de dus rece menit să ne trezească din vise pe care nu intenționam vreodată să le avem.

  • Intersecții: copilăria

    Copilăria

    Aceasta este a treia intersecție ce a construit momentul prezent. A sosit in viața mea odată cu sosirea Sarei, direct in dormitor.

    Mulțumesc Sara

    Probabil singurul loc în care putem construi cu adevărat libertăți, tot ce avem nevoie este să fim acolo, prezenți alături de copilul de lângă noi. Dar pentru că suntem tributari tradiției pe mine m-a ajutat foarte mult să privesc adânc în mine pentru a-mi înțelege copilăria. Să o recunosc și să fiu sincer cu mine, căci aici Sara îmi dă șansa să schimb ceva și în mine, mai ales pentru acel cineva important de lângă mine. Și nu îmi critic copilăria, îmi iubesc părinții, frații și sora. Dar în același timp realizez că noțiunile de iubire transmise mie au fost primite de părinții mei de la părinți lor.


    Așa că ce avem nevoie pentru a fi părinți mai buni?
    Avem nevoie de conexiune, reală și profundă, cu copilul de lângă noi.
    Acea conexiune aduce la suprafața și copilul din noi și, în felul acesta, oportunitatea de a evolua mai departe, dincolo de copilăria noastră.
    Avem nevoie de empatie, să ne plasăm în locul copilului nostru pentru fiecare pas sau blocaj pe care acesta îl traversează.
    Avem nevoie să ne reamintim cât de dificil era să conducem corpul nostru în constantă creștere, să îl sincronizăm și să îl împingem înainte.
    Cât de dificil era să nu știm, să nu cunoaștem.
    Cât de dificil era să repetăm aceași întrebare, din nou și iar din nou, căci creierul nostru era încă în construcție, deci nu 100% funcțional, poate nici măcar 10%.

    Avem nevoie să avem încredere în noi și în copii și abilităților lor înnăscute, pe care poate le cunosc deja sau poate nu. Dar le vor descoperi prin iubire, prezența și grijă. Un tată are rolul de validator, pentru fiecare nouă abilitate a copilului, iar dacă tatăl nu o valideaza atunci copilul ar putea renunța la aceste noi abilități, precum și la căile lor de explorare.
    Copiii sunt programați să evolueze și o vor face. Totuși, există riscul de a se opri dacă nu simt încrederea noastră în ei.

    Avem nevoie să îi ajutăm să își dezvolte inteligență emoțională, căci iubirea este cheie pentru tot. Îi va ajută să își dezvolte și inteligență socială și probabil cel mai important, imaginea de șine. Deci mai puțin expuși și vulnerabili forțelor externe lor.
    În câteva cuvinte, cu toții suntem extraordinari și această își are sorgintea în dorințele noastre cele mai profunde de a evolua, de a învață.
    Pentru că mai toți avem telefoane deștepte, putem deveni mai buni fotografi ai copilăriei de lângă noi prin prezența. Mai mult decât orice devenim conștienți de prezența noastră lângă copilul de lângă noi. Înscrisul cu lumina devine astfel punctul generat de cele trei intersecții.

    Copiii trăiesc în Aici și Acum, deci trăiesc vieți reale, noi adulții trăim în proiecții despre trecut sau despre viitor, deci trăim vieți imaginare.
    Și nu uitați dăruind iubire și prezența copiilor primim în schimb iubire.

  • Intersecții: fotografia

    Intersecția dintre fotografie, prezență și copilărie, iată un loc în care puteți petrece ceva timp cu beneficii neașteptate.

    Fotografia

    Fotografia s-a întâlnit cu mine tot într-o astfel de intersecție. Acum foarte multă vreme am împrumutat un aparat foto și am plecat în vacanță cu el. Mai apoi, de ziua mea, un foarte drag prieten mi-a făcut cadou un aparat foto…mulțumesc Vanessa, oriunde ai fi tu acum.

    Această a fost prima intersecție importantă ce avea să conducă la această prezentare.

    Viața mea a avut inclus un lung șir de observații iar fotografia s-a potrivit perfect actului vizual, m-a ajutat să înregistrez ceea ce ochii mei descopereau. Sosirea Sarei în viața noastră avea să creeze o altă intersecție, locul în care aveam să migrez din fotografia cu aparatele mai complexe către fotografia cu telefonul, mai mic, mai disponibil.
    Din simplitatea accesului și dorința de a avea la îndemână un aparat ok, am ajuns la fotografia cu telefonul.
    Subiectele s-au restrâns, dar și extins în același timp, căci telefonul îmi determina limitările, însă îmi și deschidea căi noi.
    Telefonul devine tot mai „deștept” și în același timp tot mai potrivit pentru fotografie.

    Într-o formă minima, ceea ce am folosit mereu în fotografia făcută de mine a devenit tot mai adânc înrădăcinat în De Ce
    De Ce vreau să înregistrez ce văd în acel moment?
    Ce simt?
    Ce voi folosi?
    Mă ghidez “formal” după câteva criterii:
    1. Regula treimilor-vine din pictură și, stați liniștiți, toate telefoanele deștepte o cunosc. Nu trebuie decât să activați grila, eu o țin mereu activă.
    2. Cobor la nivelul copilului-va recomand să faceți același lucru, căci stând deasupra lor le amintiți că sunt mici…tare mici…și cred că ei știu deja asta.
    3. Folosesc lumina ambientală-iar când nu mai este disponibilă, nu mai este disponibilă și gata. Ceea ce faceți cu copilăria de lângă voi nu este pentru Național Geographic.
    4. Cel mai important, vorbesc cu copilul despre fotografie-eu îi spun Sarei când vreau să o fotografiez și îi și arăt. În plus, o las să descopere, e drept că asta înseamnă poate un alt telefon, dar merită fiecare secundă de explorare a creativității proprii.

    Și pentru a lăsa și ceva hrană pentru gânduri, suntem cu toții tentați de mândrie, ceea ce este ok dacă nu ne aruncăm cu totul în brațele ei. Permiteți intimitate copilăriei de lângă voi, personal evit să public fotografii frontale cu Sara. Dar, cum spuneam, suntem aici pentru a va vorbi despre intersecții, nu doar despre fotografie.
    Cu copilăria fotografiată sunteți deja într-o altă ligă a expresiei și a descoperirilor profunde despre sine.
    Puteți să antrenați copiii, să îi poziționați, să le arătați cum să pozeze, dar pierderea va fi enormă. Mai degrabă, decât să urmăresc un rezultat, o fotografie ce ar putea apărea conceptual în capul meu, las lucrurile să curgă și curgerea aceasta va determină momentul decisiv pentru înregistrarea cu lumina. Fac asta prin prezentă și conștientizarea că sunt prezent. Calea mea către prezența se datorează unei intersecții, a doua ca importantă. A fost creata de intersecția cu Gabriela, soția mea și dorința sa puternică de a evolua.

     

  • Articol tradus „Aha Parenting” Toddler la 2 ani (partea 2 din 2)

    Planul de joaca pentru o copilarie amuzanta/ distractiva

    1. Lasa-ti copilul sa fie in control la training-ul de olita

    Cu totii ies din scutece mai devreme sau mai tarziu. Luptele cu copilul tau despre corpul sau nu le vei castiga niciodata. Antrenamentul la toaleta poate fi o experienta foarte „empowering” pentru copilul tau, un pas important catre independenta, dar depinde de reactia ta ca parinte. Daca copilul nu arata niciun interes in acest sens gaseste oportunitati pentru ca el sa fie in preajma copiilor ce folosesc toaleta si isi va dori foarte rapid sa ii imite.

    1. Da la o parte lupa de putere

    Nu ai nevoie sa ii dovedesti ca ai dreptate. Copilul tau incearca sa afirme ca este o persoana reala cu ceva putere in aceasta lume. Acest lucru este perfect normal. Lasa-ti copilul sa spuna Nu de fiecare data cand poti face acest lucru fara a compromite siguranta, sanatatea sau drepturile altor persoane. Te vei bucura sa afli ca daca crizele de furie sunt o exoresie a lipsei de putere, toddler-ii care simt o oarecare doza de control in viata lor au putine crize de furie.

    1. Previne crizele de furie

    In primul rand afla ca crizele de furie sunt normale pentru copiii de varsta asta. In aldoilea rand, pentru ca cele mai multe crize se intampla cand copiii sunt infometati sau obositi gandeste-te inainte. Hraneste-i si pune-i la somn, un program de somn ferm, reconectare cu tine, timp lejer, linistit, fara stimulare media – orice iti trebuie pentru a te calma si a te odihni – previn cele mai multe crize si readuc pe pamant/ impamantenesc copiii care aluneca.

    Invata sa spui nu – tie insuti! Nu inghesui in program ultimul task (errand). Nu tari dupa tine un copil infometat pana la magazin. Fa ce poti si amana asta pana maine.

    1. Foloseste joaca pentru a „administra” toddler-ul tau

    Copiilor nu le place sa li se impuna comenzi mai mult decat iti place tie. Ceea ce iubesc ei este sa se joace. Vrei cooperare? Zboara-ti copilul pana la baie. Ajuta-l sa-si termine laptele pretinzand ca esti un catelus care iubeste laptele. Pune-ti copilul in scaunul de masina pretinzand ca esti stewardesa si te pregatesti de decolare. Concureaza-ti copilul cine ajunge primul la masina.

    1. Nu lua personal

    Copilul gau te va respinge cateodata sau iti va face rau intr-un fel sau altul. Nu o lua personal. Copilul tau invata cum sa-si moduleze furia. Aceasta este o oportunitate sa creasca si sa si invete in acelasi timp.

    1. Prevede timp in programul tau pentru nevoile copilului sa exploreze lumea

    Acesta este job-ul sau pana la urma, sa exploreze, sa experimenteze, sa invete. In felul acesta creierul sau se dezvolta. A-i grabi pe copii este unul dintre cele mai comune declansatoare la crize ce pot fi altfel evitate.

    1. Cultiva empatia cu copilul tau.

    Abilitatile sociale incep cu empatia. Copiii incep sa dezvolte empatie pentru altii (deci si abilitatea de a impartasi, de a nu lovi etc) pe masura ce ei insisi se simt intelesi.

    1. Nu obliga copilul sa imparta.

    Aceasta de fapt intarzie dezvoltarea abilitatii de a imparti! Copiii au nevoie sa se simta in siguranta in propria lor proprietate inainte de a putea imparti. Mai degraba introduce conceptul de a sta la rand („este randul Alinei sa foloseasca galeata, dupa aceea va fi randul tau”). Ajuta-ti copilul sa-si astepte randul cu empatie. Ajuta-ti copilul sa isi puna deoparte jucaria sa favorita inainte de vizita altui copil. Cand copilul imparte din bunatatea propriei sale inimi da-i putere sa faca aceasta alegere din nou prin observatii cu voce tare dere efectul acestei alegeri: ” Ia uite ce fericit e Mihai ca i-a venit randul sa se joace cu jucaria ta”.

    1. Foloseste „disciplina” in functie de varsta.

    Pentru copii de varsta asta aceasta inseamna limite empatice, informare, redirectionare si ajutor cu emotii. Cercetarile au comparat doua grupuri de toddleri care erau considerati a avea un comportament similar. Cercetatorii au observat copiii cand parintii ii lovesc. Copiiicare au fost loviti au avut un comportament mult mai grav un an mai tarziu decat copiii care nu au fost loviti. Chiar si a striga la copii (cearta) are un efect negativ si cauzeaza impietrirea emotiilor si necooperarea. La aceasta varsta incepe violenta: nu cumva iti inveti copiii ca aceasta inseamna dreptate?

    1. Fii persoana ce vrei sa devina copilul tau.

    Copiii invata sa interactioneze cu altii prin experimentarea relatiilor si mai apoi prin recrearea lor. Retine ca copilul tau invata ambele laturi ale relatiei in care se afla. Daca iti doresti ca acesta sa nu aiba crize de furie sa nu ai nici tu crize de furie fata de el. Daca tu ridici vocea la copil inveti copilul prin exemplu ca a ridica vocea e ok.

    1. Elimina mediile electronice vizuale

    Academia Americana de Pediatrie (AAP) recomanda ca copiii sub 2 ani sa nu se uite la TV sau video pentru ca au alte lucruri importante de dezvoltare de facut si pentru ca au un impact asupra dezvoltarii creierului. AAP recomanda ca copiii mai mari sa priveasca cel mult o ora sau doua pe zi de programe tv educationale si neviolente. Recomandam TV si filme numai pentru ocazii speciale. Stim ca vi s-a spus ca Sesame Street este bun pentru copii, dar cercetarile arata ca influenteaza negativ dezvoltarea creierului si reduce capacitatea de atentie. Incepe o dependenta o copiii care sunt mai sensibili la aceasta. Cand vor fi mai mari isi vor dori sa priveasca mai mult TV. Si inainte ca acestia sa devina mult mai mari te vei intreba de ce stau cu mana pe telecomanda in fata TV in loc sa citeasca o carte. Fara sa mai mentionam ca te-ai oprit deja din abilitatea de a-i monitoriza ce anume sa priveasca la TV in jurul varstei de 8 ani.

    1. A manca este slujba copilului.

    Tu aduci hrana sanatoasa. Copilul se hraneste singur. Pune un plastic sub scaunul inalt. Nu fi obsedat de cat mananca copilul. Fii fara grija, copiii nu se autoinfometeaza. Multi copii sunt prea preocupati in timpul zilei ca sa mai si manance suficient. Asa ca cer mancare la ora de somn. Asta poate sa conduca un parinte catre o criza, sau ea poate fi evitata daca Introduci o gustare in program – care de cele mai multe ori ii ajuta pe copii sa se calmeze si sa doarma mai bine. Daca te asiguri ca gustarea este sanatoasa elimini presiunea mesei de seara si te poti bucura mai mult langa copilul tau fara sa il fortezi sa manance. Poti combina cu povesti de noapte buna in caz ca nu ai suficient timp.

    1. Uita despre stimularea creierului copilului tau prin invatarea alfabetului.

    Munca intelectuala a toddler-ilor tine de explorare, observarea lumii, a vorbi si a fi ascultat, a fi acceptat, validat si luat in considerare. Autoadministrarea emotionala pune bazele pentru dezvoltarea intelectuala. Nu e niciodata prea devreme sa dezvolti iubire de carti dar aceasta nu se intampla prin invatarea alfabetului. Daca iti doresti ca copilul tau sa iubeaca lectura atunci citeste-i si spune-i povesti.

    1. Previne miorlaiala.

    Miorlaiala este o expresie a copilului tau despre emotiile legate de lipsa de putere. Poate deveni o obisnuinta. Pentru a trage un sut miorlaielii evita sa creezi oportunitati de invatare pentru copilul tau cum ca miorlaiala iti aduce ceea ce vrei. Cu alte cuvinte incearca sa eviti sa transformi miorlaiala in necesitate, iar daca totusi se intampla evita rasplata ei. Mai degraba ajuta-ti copilul cu aceste emotii de lipsa de putere.

    1. Foloseste rutina.

    Copiii dezvolta autodisciplina partial prin traiul intr-o rutina sigura, predictibila si structurata unde stiu la ce sa se astepte. Camd le intrerupem rutina cu calatorii, cum ar fi o vizita la bunici sau pur si simpla o exceptie pentru propria ta dispozitie poti sa te astepti la tantrumuri, dificultati de adormire si tot felul de alte provocari.

    Bunica bineinteles merita vizita, dar alegerea intreruperilor cu intelepciune face parte din parenting protectiv.

    1. Da-le oportunitatea sa experimenteze competenta.

    Copiii au mai putine crize si coopereaza mai mult cand se simt in putere. Cum poti sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte sentimentul de putere?

    Trei cai: asculta copilul, lasa copilul sa ia decizii oricand este posibil si da-i prilejul sa experimenteze competenta.

    Toddlerii au nevoie de experiente zilnice cu munca pentru a castiga incredere in propriile lor capacitati si pentru a incepe sa gandeasca despre ei ca fiind oameni competenti. Nu ma refer la munca grea, ci munca in spiritul Mariei Montessori si a lui Tom Sawyer care ii facea pe ceilalti copii sa creada ca a varui gardul e cel mai bun joc din lume. Cu alte cuvinte toddlerii IUBESC sa inteleaga cum functioneaza casa si sa participe. IUBESC sa contribuie. IUBESC sa invete.

    Invita-ti toddler-ul sa se implice in orice faci. Da, ajutorul primit iti va face munca mai dificila, dar asa copilul va invata deprinderi pentru viitor si in plus va si conectati.

    Ce fel de sarcini poate face in jurul casei? Poate sta pe un scaun sau o bancuta in bucatarie ca sa te ajute. Te poate ajuta cand iti faci cumparaturile. Te poate ajuta in curte.

    Specific:

    – isi pot face singuri gustari cum ar fi sa isi decojeaca fructe sau sa decojeasca un ou sau sa isi faca minisandwish-uri cu crakeri.

    – te pot ajuta sa speli oalele si tigaile sau orice vas are nu se sparge

    – pot spala legumele in chiuveta

    – pot sterge masa

    – te pot ajuta sa cureti frigiderul

    – te pot ajuta sa pregatesti masa

    – te pot ajuta sa cureti masa

    – te pot ajuta sa stinga sau sa aprinda lumina

    – pot sterge praful

    – pot curata cada (pe dianuntru, desculti!)

    – pot imperechea sosetele in timp ce tu impaturesti hainele

    – poate sorta hainele (care haine curate apartin carui membru al familiei?)

    – te poate ajuta sa scoti hainele din masina de spalat si sa le puna in uscator, sa le scoata din uscator sau se le puna la uscat

    – poate alege singur fructele la aprozar

    – poate spala masa sau podeaua

    Aceste activitati sunt mult mai educative si stisfacatoare decat TV si sunt indragiste de cei mai multi copii. Dupa terminarea sarcinii copilul spune „Eu am facut asta!” si se simte o persoana mult mai capabila si mao puternica. (Compara asta cu cum se simt dupa ce se uita la TV). Desigur, este mult mai multa munca pentru parinte decat daca ar face asta singur. Nu asta este insa ideea. Toddlerii si prescolarii are se simt competenti si puternici nu au nevoie sa isi arate puterea prin a fi contra. Ei sunt mult mai increzatori. Si sunt mult mai de ajutor! Asta este ceea ce eu numesc un castig cu beneficii pentru ambele parti.

    (articolul original in link-ul de mai jos)

    http://www.ahaparenting.com/Ages-stages/toddlers/toddlers-terrific-twos

     

  • Articol tradus „Aha Parenting” Toddler la 2 ani (partea 1 din 2)

     

    Toddlers: planul de joc pentru varsta teribila de 2 ani

    Cum poti sa fii alaturi de toddler-ul tau si sa ramai un parinte pozitiv?

    Cei mai multi copii devin mai dificili in jurul varstei de 14 luni. Aceasta se datoreaza unui salt urias de dezvoltare ce intervine la aceasta varsta. Ei nu mai sunt usor de amuzat/ distrat. Realizeaza ca esti o persoana separata care poate cateodata, dar nu atat de des, sa fie influentata in a face lucrurile asa cum isi doresc ei.

    Ei realizeaza ca au o oarecare influenta in lume, dar nu foarte multa putere. Si incep sa experimenteze pentru a descoperi cum pot sa isi rezolve nevoile si sa isi indeplineasca dorintele.

    Perioada asta poate fi innebunitoare pentru parinti sau poate fi un timp  minunat sa iti privesti copilul cum infloreste. Cat de dificila poate fi etapa la 15 la 36 de luni depinde cel putin partial de atitudinea parintilor.  Rebeliunea copilului tau va fi invers proportionala cu libertatea pe care acesta o primeste pentru a-si vedea de propria dezvoltare. Cat de mult i se permite sa exploreze, cat de mult i se permite sa isi creeze propriul ritm, cat de mult este in control in propria sa lume pentru a descoperi ca este o persoana competenta?

    Multe din acestea depind de parinti. Esti sensibil la pregatirea copilului tau pentru independenta, il spijini fara sa il impingi? Poti aprecia incercarile copilului tau in a fi independent fara a le lua ca insulte personale? Poti sa cedezi o parte din control in asa fel incat copilul tau sa isi dezvolte un sens de stapanire a propriului sau univers? Poti sa impui orice limita care este necesara pentru siguranta copilului si sanantatea ta mintala in timp ce empatizezi cu dezamagirile copilului ca nu primeste ceea ce vrea?

    Etapele de dezvoltare ale toddler-ului tau:

    – dezvoltare fizica si a creierului rapida

    – dezvoltare rapida a vocabularului si a regulilor de vorbire

    – invatarea a cum sa mentina conexiunea cu tine ca parinte in  timp ce iti impune nevoile si dorintele lui

    – dezvoltarea sensului de sine ca persoana puternoca si competenta ce actioneaza in aceasta lume

    – invatrea ca si alti copii sunt oameni si ca trebuie sa relationeze cu ei in siguranta fara a avea nevoie sa fie agresivi cu acestia

    Provocarea ta ca parinte:

    – sa iti pastrezi sanatatea mintala in timp ce copilul tau se exprima tot mai mult si se arunca in lume.

    Prioritatile tale ca parinte:

    1. Siguranta copilului tau in timp ce acesta exploreaza.
    2. Renuntarea la control pentru ca copilul sa poata dezvolta stapanire peste propria sa lume.
    3. Sa te bucuri de independenta ce infloreste impreuna cu curiozitatea copilului.
    4. Mentine-te pozitiv!

    „Primii 3 ani din viata stabilesc structura pentru toate viitoarele relatii”. John Bowlby

    CE NEVOI AU TODDLER-ii DE LA PARINTI

    1. Validarea propriului sine

    Au nevoie sa invete ca exista lucruri de care sunt responsabili cum ar fi propriul lor corp, si au nevoie sa se simta pe sine drept competenti si puternici.

    1. Structura, limita, rutina si siguranta

    Toddler-ii incep sa si ta ca este un intreg univers in afara lor. Pana chiar si propriile sentimente par sa ii depaseasca cateodata. Au nevoie sa stie ca parintele este responsabil si ca ii tine in siguranta – protejandu-i de lumea exterioara, de propriile mari emotii si absenta autocontrolului.

    1. Ajutor in intelegerea si structurarea timpului

    …astfel incat sa se simta cat mai putin lipsiti de control si loviti de circumstante („dupa pranz o sa dormim si dupa aceea o sa mergem la bunica”). Toddler-ii au nevoe sa stie exact la ce sa se astepte si se descurca mult mai bine cu o rutina bine definita.

    1. Empatia ta

    Priveste asta din lunctul sau de vedere si vei vedea ca are sens. Chiar daca nu poti face ceea ce copilul isi doreste il poti ajuta sa coopereze daca intelegi si simpatizezi (?) cu suferinta ta.

    (articolul original in link-ul de mai jos)

    http://www.ahaparenting.com/Ages-stages/toddlers/toddlers-terrific-twos