Zâne bune, grațioase,

Se așează încet, alene,

Aripi largi și mătăsoase,

Se întind acum pe perne.

Vine somnul?

Acușica! spuse Ene,

Zis și domnul.

Să iubim dar printesica,

Că apoi își face somnul

Poate geana cea de sus,

Scobora-va catunel,

Să lipească pe ascuns,

Altă geană, așa nițel.

Somnul dulce stă să vina

Și așteaptă pe la colț,

Zânei bune ce suspină,

Să îi dea un vis cu moț.