Era într-una din zilele noastre de peregrinări urbane, metrou, schimbare de tronson, iar metrou și apoi suprafața. Ei bine pentru că primăvara își intrase bine în mână, afară era cald așa că lumea începuse să renunțe la straturile vestimantare și părți ale pielii începeau să se resfete sub soarele blând.

Mă rog, se pregăteau căci noi alunecam prin tuneluri. În orice caz, mă jucam cu Sara de-a pierderea echilibrului când de undeva din spatele meu se apropie o domnișoară.

Cum eram cu spatele habar nu aveam de prezența fetei însă brusc Sara și-a mărit intens ochii, a tăcut preț de câteva clipe numai ca să explodeze cu bucurie: ciapcieee (lapte). Am întors capul pt a înțelege efuziunea bruscă a Sarei, așa am observat-o și pe fata de mai devreme.

Îmbrăcată destul de generos pt simțul vizual, fata avea sânii mari, pregătiți de expunerea lor la razele blânde ale soarelui de primăvară. Am început o chicoteală destul de discretă, pt cei din jur „ciapcie” poate că nu era foarte încărcat semantic.

Și totuși, o altă prezentă masculină se lasă auzită: Nu Sara, acela este pentru tata! Am început să râd surprins de situație, partea ludică a ei dar și atenția vădită a bărbatului anonim care a prins atât numele Sarei cât și decriptat „ciapcie” aduncand un nou înțeles la situație.

De la mamă povestire:

De vreo 2 luni am început să port sutien, ceva nou pentru zână, obișnuită fiind cu sânii la dispoziție, ușor accesibili ei.

-Mamă, ce e ăla?

-Se numește sutien, Sara.

Pauză. Privește intens, apoi continuă:

-Ca să potejezi (protejezi) lapticii?