Tot ce utilizez drept suport vizual în acest blog este „producție proprie”, adică înregistrări cu lumină a momentelor când copilăria din jurul meu se desfășoară. Privesc, simt și particip. Iar acum, cu Sara intrată în sfera independenței, sunt tot mai puțin solicitat de către ea. Așadar îmi rămâne doar să urmăresc scena și să îi simt momentul declansării. Astfel, prin înscrisul cu lumină, simt că mai degrabă imortalizez emoții și stări, specifice universului copilăriei de care noi ne-am îndepărtat, decât să colecționez imagini pentru utilizări ulterioare.

Fotografia pentru mine a devenit un mijloc de comunicare tot mai frecvent. Dincolo de prea multele cuvinte, imaginile poartă în sine un evantai de mesaje, elemente prearanjate, altele schimbătoare, personaje noi sau nu, precum și cei mai frecvenți parteneri: Sara și lumina. În căutările mele interioare îmi aștern frecvent tematica liniștii lăuntrice, iar cel mai des o întâlnesc în intersecția dintre fotografie, prezența și copilărie.

Înscrisul cu lumina are propriul sau limbaj ca vehicul de înțelesuri. Cartier Bresson vorbea deseori despre „momentul decisiv”. Acesta, în fotografie, face ca rezultatul să fie spectaculos, fragmente sau întreguri de adevăruri vizuale imortalizate prin lumina. Generațiile de privitori descifrau în fiecare cadru înțelesuri și interpretări personale pe care Bresson nu avea cum să le prevadă. Unii au scris cărți încercând să teoretizeze ceea ce probabil nu se regăsea în intenția lui Bresson, însă pentru mine, momentul său decisiv era prezența în ceea ce îl înconjura în acel moment. Degetul declanșator era doar o extensie a sufletului unui privitor conștient că privește.

Prezența are aproape aceleași calități ca momentul decisiv: a nu te pierde în proiecții mentale, a nu îndrepta trecutul cu mintea și a nu spera ca „soluțiile găsite” să schimbe ceva din trecut. Nu trăi nici în viitor și mai ales nu te identifica cu frica pe care uneori acesta o provoacă. Prezentul, acest “Aici și Acum” te poartă unde trebuie să fii, conectând ceea ce este cu ceea ce ești.

Pentru părinți aceasta înseamnă trăirea momentului atunci când aceștia sunt în preajma copiilor.  Dincolo de dorințe pentru un viitor strălucit, dincolo de propria copilărie, care din păcate cel mai des a livrat constrângeri mentale și nesiguranțe, dincolo de tot acest zgomot se află momentul și locul unde copilul tău probabil încă rezidă. Ajută-l să fie un rezident permanent al prezentului fiind prezent alături de el.

Astfel ajungem la copilărie, acolo unde copiii sunt cu adevărat liberi, căci încă nu i-am sufocat întru totul cu proiecțiile noastre mentale, cu frici sau dorințe și activități menite, deseori, doar să ne simțim noi mai bine că părinți. Copilăria de lângă noi este însă generoasă și primitoare, copiii ne invită alături, știind parcă să găsească filonul copilăriei din noi.  Ei râd cu sufletul și bucuria din ochii lor străbate obiectivul pentru a se imortaliza în grafia cu lumina. Adoră să participe odată ce înțeleg ce se întâmplă. Curiozitatea lor nativă îi ține departe de vanitate și a înregistra prezentul cu lumină are doza sa de magie. Invită magia în tine și îți vei aduce aminte ce înseamnă să te minunezi.

Un întreg evantai de posibilități se deschide atunci când, în loc să colectăm sute de imagini, colectăm stări ce încă vibrează în noi, căci am fost acolo, conștienți de moment, dar sesizând momentul decisiv când copilăria și prezența invită fotografia la o horă în trei. Tu vei trece prin fiecare dintre cei trei dansatori, vei fi fotograf-prezent și copilăros, căci lmbajul acesta este singurul acceptabil pentru acest univers pe care îți dorești să îl imortalizezi.

Dacă îți dorești sa înveți cum să surprinzi momente magice cu telefonul personal, intră aici:

Curs Foto cu Telefonul 22 Aprilie 2017